20. PAVECERNIŢA MARE
Preotul
zice: Binecuvântat este Dumnezeul
nostru... Iar de nu este preot se zice: Pentru
rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri... Şi citeţul
cel rânduit începe aşa: Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate
ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta
este împărăţia... Doamne miluieşte (de 12 ori).
Slavă... Şi acum... Veniţi să ne închinăm... (de 3
ori).
De este săptămâna
întâia a Postului Mare, se citeşte
Psalmul 69
Dumnezeule, spre ajutorul meu ia
aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie, grăbeşte-Te! Să se ruşineze şi să se înfrunte
cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi
voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine,
bine!”. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine,
Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit să fie
Domnul!”. Iar eu sânt sărac şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă. Ajutorul şi
izbăvitorul meu eşti Tu; Doamne, nu zăbovi.
După sfârşitul psalmului acesta, se cântă
Canonul Mare al Sfântului Andrei Criteanul.
Iar de nu este Săptămâna mare, se începe aşa:
Psalmul 4
Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele!
Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea.
Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi
căutaţi minciuna? Să ştiţi că minuni a făcut Domnul pe cel cuvios al Său;
Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul. Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele
ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre, vă căiţi. Jertfiţi
jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul. Mulţi zic: „Cine ne va arăta nouă
cele bune?”. Dar însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne! Dat-ai
veselie în inima mea, mai mare veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de
untdelemn ce s-au înmulţit. Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu,
Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.
Psalmul 6
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia
Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sânt. Vindecă-mă, Doamne,
că s-au tulburat oasele mele; şi sufletul meu s-a tulburat foarte, şi Tu,
Doamne, până când? Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă
pentru mila Ta. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad
cine Te va lăuda pe Tine? Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare
noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între
toţi vrăjmaşii mei. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că
a auzit Domnul glasul plângerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul
rugăciunea mea a primit. Să se ruşineze si să se tulbure foarte, toţi vrăjmaşii
mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte, degrab.
Psalmul 12
Până când, Doamne mă vei uita, până în sfârşit? Până când
vei întoarce faţa Ta de la mine? Până când voi pune gânduri în sufletul meu,
durere în inima mea ziua şi noaptea? Până când se va înălţa vrăjmaşul meu
împotriva mea? Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca
nu cumva să adorm întru moarte, ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu:
„Întăritu-m-am asupra lui”. Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina.
Iar eu spre mila ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta;
cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine, şi voi cânta numele Domnului
Celui Preaînalt.
Iarăşi:
Caută, auzi-mă. Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii
mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu:
„Întăritu-m-am asupra lui”.
Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3
ori) şi trei metanii. Doamne miluieşte (de 3
ori), Slavă... Şi acum...
Psalmul 24
Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul
meu. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine
vrăjmaşii mei. Pentru că toţi cei ce te
aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fără delegi
în deşert. Căile tale, Doamne, artă-mi, şi cărările Tale mă învaţă, că Tu eşti
Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua. Adu-Ţi aminte
de îndurărille Tale şi de milele Tale, Doamne, că din veac sânt. Păcatele
tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. După mila Ta pomeneşte-mă
Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. Bun şi drept este Domnul; pentru aceasta lege
va pune celor ce greşesc în cale. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată,
învăţa-va pe cei blânzi căile Sale. Toate căile Domnului sânt milă şi adevăr
pentru cei ce caută aşezământul Lui şi
mărturiile Lui. Pentru numele Tău, Doamne, curăâeşte păcatul meu, că mult este.
Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care a
ales-o. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni
pământul. Domnul este întărirea celor ce se tem de Dânsul, aşezământul Lui îl
va arăta lor. Ochii mei pururea spre Domnul, că El va scoate din laţ picioarele
mele. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sânt eu. Necazurile
inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. Vezi smerenia mea şi
osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele. Vezi pe vrăjmaşii mei, că s-au
înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte,
ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine. Cei fără de răutate şi cei drepţi
s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel
de toate necazurile lui.
Psalmul 30
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, ca să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta
izbăveşte-mă şi mă scoate. Pleacă spre mine urecheaTa, grăbeşte de mă scoate.
Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti. Că puterea
mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei
hrăni. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti
apărătorul meu. În mâinile Tale voi da duhul meu; izbăvitu-mai Doamne,
Dumnezeul adevărului. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu
spre Domnul am nădăjduit. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai
căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu, şi nu m-ai lăsat
în mâinile vrăjmaşului, pus-ai în loc desfătat picioarele mele. Miluieşte-mă,
Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mine ochiul meu, sufletul meu şi inima
mea. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbita
întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. La toţi vrăjmaşii mei
m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frica cunoscuţilor mei. Cei ce
mă vedeau afară fugeau de mine. Uitat am fost ca un mort din inima lor,
ajuns-am ca un vas stricat, că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc
împrejur, când se adunau ei împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: „Tu eşti Dumnezeul meu”. În
mâinile Tale soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă
prigonesc. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta! Doamne, să
nu fiu ruşinat că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se
pogoare în iad. Multe să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva
dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare. Cât este de mare mulţimea
bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai
făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor! Ascunde-i-vei
pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor. Acoperi-i-vei pe
ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa în cetatea
întărită. Iar eu am zis întru uimirea mea: lepădat sânt de la faţa ochilor tăi.
Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am astrigat către Tine.
Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui, că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte
celor ce se mândresc, cu prisosinţă. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima
voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul.
Psalmul 90
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru
acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului:
„Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre
Dânsul“. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu
spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va
înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară
ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. Cădea-vor
dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor
apropiua. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaânalt L-ai pus scăpare ţie. Nu
vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că
îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe
mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste
aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. “Că spre
Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el, că a
cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sânt
în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple
pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.
Slavă…
Şi acum… Aliluia (de 3 ori, cu 3 metanii.
Apoi strana întâia începe Cântarea proorocului Isaia, cu cântare dulce,
lin şi rar, pe glasul al 7-lea:
Cu noi este Dumnezeu,
înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.
Strana a doua cântă iar această cântare toată, apoi amândouă stranele,
fiecare câte un stih.
Auziţi până la marginile
pământului, căci cu noi este Dumnezeu.
Cei puternici, plecaţi-vă, căci
cu noi este Dumnezeu.
Că iarăşi de veţi putea şi
iarăşi veţi fi biruiţi, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi orice sfat veţi sfătui,
risipi-l-va Domnul, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi cuvântul pe care îl veţi
grăi, nu va rămânea întru voi, căci cu noi este Dumnezeu.
De frica voastră nu ne vom
teme, nici nu ne vom tulbura, căci cu noi este Dumnezeu.
Pe Domnul Dumnezeul nostru, pe
Acela vom sfinţi, şi El va fi nouă frică, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi de voi fi nădăjduindu-mă
spre Dânsul, va fi mie spre simţire, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi voi fi nădăjduindu-mă spre
Dânsul şi mă voi mântui printr-Însul, căci cu noi este Dumnezeu.
Iată eu şi pruncii pe care mi
i-a dat Dumnezeu, căci cu noi este Dumnezeu.
Poporul cel ce umbla întru
întuneric a văzut lumină mare, căci cu noi este Dumnezeu.
Cei ce locuiţi în latura şi în
umbra morţii, lumină va străluci peste voi, căci cu noi este Dumnezeu.
Că prunc S-a născut nouă Fiul şi S-a dat nouă, căci cu
noi este Dumnezeu.
A Cărui stăpânire s-a făcut
peste umărul Lui, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi păcii Lui nu este hotar,
căci cu noi este Dumnezeu.
Şi se cheamă numele Lui înger
de mare sfat, căci cu noi este Dumnezeu.
Sfetnic minunat, căci cu noi
este Dumnezeu.
Dumnezeu tare, Stăpânitor, Domn
al păcii, căci cu noi este Dumnezeu.
Părinte al veacului ce va să
vie, căci cu noi este Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin. Căci
cu
noi este Dumnezeu.
Apoi amândouă stranele cântă împreună:
Cu noi este Dumnezeu,
înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu (de 3 ori).
Şi îndată troparele acestea:
Strana întâia:
Ziua trecând, mulţumesc Ţie,
Doamne; seara, rogu-mă, ca noaptea, fără de păcat dăruieşte-o mie,
Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Strana a doua:
Slavă…
Ziua trecând, slăvescu-Te pe
Tine, Stăpâne; seara rogu-mă, ca noaptea, fără de sminteală dăruieşte-o mie,
Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Strana întâia:
Şi acum…
Ziua trecând, cu cântare Te
slăvesc pe Tine, Sfinte; seara, rogu-mă, ca noaptea, fără de bântuială
dăruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Amândouă strănile cântă
împreună, pe glasul al 2-lea:
Firea cea fără de trup a
heruvimilor cu cântări fără încetare pe Tine Te slăveşte.
Vieţuitorii cei cu câte şase
aripi, serafimii, cu neâncetate glasuri pe Tine Te preaânalţă.
Toate oştile îngerilor cu
cântări întreit sfinte Te laudă.
Că mai înainte de toate eşti,
Cel ce eşti, Părinte, şi împreună fără de început ai pe Fiul Tău.
Şi întocmai cinstit purtând pe
Duhul vieţii, nedespărţirea Treimii
arăţi.
Preasfântă Fecioară, Maica lui
Dumnezeu, şi cei ce aţi fost singuri văzători Cuvântului şi slujitori,
Ale proorocilor şi ale
mucenicilor toate cetele, ca cei ce aveţi viaţă nemuritoare,
Pentru toţi rugaţi-vă cu
de-adinsul, că toţi sântem întru nevoi.
Ca izbăvindu-ne de înşelăciunea
celui rău, să cântăm cântare îngerească:
Sfinte, Sfinte, Sfinte; întreit
Sfinte, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin
Şi îndată se citeşte cu glas lin: Cred întu unul Dumnezeu…
Apoi:
Preasfântă
Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru noi păcătoşii (de 3 ori).
Toate
puterile cereşti, ale sfinţilor îngeri şi ale arhanghelilor, rugaţi-vă pentru
noi, păcătoşii (de 2 ori).
Sfinte
Ioane, Proorocule şi Înaintemergărorule şi Botezătorul Domnului nostru Iisus
Hristos, roagă-te pentru noi păcătoşii (de 2 ori).
Sfinţilor
măriţilor Apostoli, proorocilor şi mucenicilor şi toţi sfinţii, rugaţi-vă
pentru noi păcătoşii (de 2 ori).
Preacuvioşilor
şi de Dumnezeu purtători părinţi ai noştri, păstori şi învăţători ai lumii,
rugaţi-vă pentru noi păcătoşii (de 2 ori).
Aici se pomeneşte şi sfântul al cărui hram este
(de 2 ori).
Cea
nebiruită şi cea necuprinsă de dumnezeiască putere a cinstitei şi de viaţă
făcătoarei Cruci, nu ne lăsa pe noi, păcătoşii (de 2
ori).
Dumnezeule,
curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii.
Dumnezeule,
curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii.
Dumnezeule,
curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii, şi ne miluieşte.
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Că a Ta este împărăţia... Şi se cântă troparele acestea
(Iar de troparul praznicului):
L u n i şi M i
e r c u r i seara
Se cântă aceste
tropare, pe glasul al 2-lea:
Luminează
ochii mei, Hristoase Dumnezeule, ca nu cândva să adorm întru moarte, ca nu
cândva să zică vrăjmaşul meu: Întăritu-m-am asupra lui.
Sprijinitor
sufletului meu fii, Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a multe curse.
Izbăveşte-mă de ele şi mă mântuieşte, Bunule, ca un iubitor de oameni.
Şi acum...
Că nu avem
îndrăzneală pentru multe păcatele noastre, Tu, pe Cel ce s- a născut din tine,
roagă-L Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii spre
îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor,
Preacurată, că milostiv este şi poate să mântuiască Cel ce a primit patimi pentru
noi.
M a r ţ i şi J o
i seara
Se cântă aceste
tropare, glasul al 8-lea:
Neadormirea
nevăzuţilor mei vrăjmaşi o ştii, Doamne, şi slăbiciunea ticălosului meu trup o
cunoşti, Cel ce m-ai zidit. Pentru aceasta în mâinile Tale voi da duhul meu.
Acoperă-mă cu aripile bunătăţii Tale, ca nu cândva să adorm întru moarte. Şi
ochii minţii mele luminează-i întru desfătarea dumnezeieştilor Tale cuvinte; şi
mă deşteaptă la vreme potrivită, spre a Ta slăvire, ca un bun şi de oameni
iubitor.
Stih: Caută şi
mă auzi, Doamne, Dumnezeul meu.
Cât va fi de înfricoşătoare judecata Ta Doamne! Îngerii
stând înainte, oamenii în mijloc adunându-se, cărţile deschizându-se, faptele
cercetându-se, gândurile întrebându-se. Ce judecată va fi mie, celui zămislit
din păcate? Cine-mi va stinge văpaia? Cine-mi va lumina întunericul, de nu mă
vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni?
Slavă...
Lacrimi
dă-mi mie, Dumnezeule, ca oarecând femeii celei păcătoase şi mă învredniceşte
să ud picioarele Tale, care din calea rătăcirii pe mine m-au izbăvit. Şi să
aduc Ţie mir de bună mireasmă, viaţă curată, întru pocăinţă mie agonisită; ca
să aud şi eu glasul Tău cel dorit: Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace!
Şi acum..., al Născătoarei de
Dumnezeu:
Neânfruntată
nădejdea ta, Născătoare de Dumnezeu, având, mă voi mântui. Folosinţa ta
agonisind, Preacurată, nu mă voi teme. Izgoni-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi
birui pe ei, îmbrăcându-mă numai cu acoperământul tău ca şi cu o platoşă; şi
întru ajutorul tău cel atotputernic rugându-mă, strig către tine: Stăpână,
mântuieşte-mă cu rugăciunile tale şi mă scoală din întunecatul somn, spre a ta
slăvire, cu puterea Celui ce S-a întrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.
Doamne miluieşte (de 40 de ori).
Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii... Întru numele
Domnului, binecuvântează părinte. Preotul:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri... Apoi
se citeşte această
Rugăciune a Marelui
Vasile
Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai izbăvit de toată săgeata ce
zboară în zi, izbăveşte-ne şi de tot lucrul ce umblă în întuneric. Primeşte
jertfa cea de seară, ridicările mâinilor noastre, şi ne învredniceşte şi măsura
nopţii fără de prihană a o trece, neispitiţi de rele, şi ne izbăveşte de toată
tulburarea şi îngrozirea care ne vinde la diavol. Dăruieşte sufletelor noastre
umilinţă şi gândurilor noastre grijire de întrebarea ce va să fie la
înfricoşătoarea şi dreapt Ta Judecată. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre
şi omoară mădularele noastre cele pământeşti, ca şi întru liniştea somnului să
ne luminăm cu privirea la judecăţile Tale. Întoarce de la noi toată nălucirea
necuvioasă şi pofta cea vătămătoare şi ne ridică în vreme de rugăciune,
întăriţi în credinţă şi sporind întru poruncile Tale cu bună vrerea şi
bunătatea Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care binecuvântat eşti, împreună cu
Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Şi îndată: Veniţi să
ne închinăm... (de 3 ori). Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule...
Psalmul 101
Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să
ajungă! Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre
mine urechea Ta! În orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă! Că s-au stins ca
fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. Rănită este inima
mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea. De glasul
suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. Asemănatu-m-am cu pelicanul
din pustie; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături. Privegheat-am şi am ajuns ca o
pasăre singuratică pe acoperiş. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei, şi cei ce
mă lăudau împotriva mea se jurau. Că cenuşă am mîncat în loc de pâine şi
băutura mea cu plângere am amestecat-o din pricina urgiei Tale şi a mâniei
Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu
ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea ta din neam în
neam. Sculându-Te vei milui Sionul că vremea este să-l miluieşti pe el, că a
venit vremea. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi
milă. Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pămânului
de slava Ta. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa. Căutat-a
spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor. Să se scrie
acestea pentu neamul ce va să vină, şi poporul ce se zideşte va lăuda pe
Domnul. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a
privit, ca să audă suspinul celor ferecţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi, să
vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim, când se vor aduna
popoarele împreună şi împărăţiile, ca să slujească Domnului. Zis-am către
Dumnezeu în calea tăriei Lui; Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele. Nu mă lua
la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sânt din neam în neam. Dintru
început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale sânt
cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, şi toţi ca o haină se vor
învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba. Dar tu acelaşi eşti
şi anii Tăi nu se vor împuţina. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi
seminţia lor în veac se va propăşi.
Rugăciunea lui Manase,
regele iudeilor
Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui
Avraam , al lui Isaac şi al lui Iacob şi al seminţiei celei drepte a lor, Cel
ce ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu
cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău
cel înfricoşător şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi tremură din pricina
atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii
slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi! Însă
nemăsurată şi neajunsă est şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul cel
Preaânalt, Bun, îndelung-Răbdător, şi mult-Milostiv, Căruia îi pare rău de
răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii tale, ai făgăduit
pocăinţă şi iertare celor ce ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai
hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor
drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi; pentru Avraam şi Isaac şi Iacob,
care nu Ţi-au greşit Ţie, ci ai pus
pocăinţă mie, păcătosul, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării.
Multe sânt fărădelegile mele şi nu sânt vrednic a căuta şi a privi înălţimea
cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sânt eu cu multe cătuşe
de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru
că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am
păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile. Dar acum
îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta: Am păcătuit, Doamne, am
păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc. Însă cer, rugându-Te, Iartă-mă,
Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la
întuneric sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc.
Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul, după mare
mila Ta, şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe tine te
slăvescc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!
Sfinte Dumnezeule..., cu 3
metanii, Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia... apoi tropaele acestea glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pe
noi, Doamne miluieşte-ne pe noi... Slavă... Doamne, miluieşte-ne pe noi... Şi
acum... Uşa milostivirii deschide-o nouă... Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai
cinstită decât heruvimii... Întru numele Domnului binecuvântează, părinte. Preotul: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor
noştri... şi
această
Rugăciune a lui
Mardarie
Stăpâne, Dumnezeule, Părinte atotputernice, Doamne, Fiule,
Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere,
mântuieşte-mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care ştii, mântuieşte-mă pe
mine, nevrednicul robul Tău, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.
Veniţi să ne închinăm... (dee 3
ori).
Psalmul 69
Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi
ajuţi mie, grăbeşte-Te! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul
meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele.
Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine, bine!”. Să se bucure
şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să
zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit să fie Domnul!”. Iar eu sânt
sărac şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă. Ajutorul şi izbăvitorul meu eşti Tu;
Doamne, nu zăbovi.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru
credincioşia Ta; auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul
Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte
sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în
întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea
încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult;
cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Dagrab
auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca
să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că
în Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat
sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să
fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască pe
pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru
dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe
vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sânt robul
Tău.
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu , şi pe pământ pace,
între oameni bunăvoire. Lăudămu-Te. Bine te cuvântăm, închinămu-ne Ţie,
slăvimu-te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare. Doamne, Împărate ceresc,
Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule, Unule-Născut, , Iisuse
Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul
Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici
păcatele lumii. Primeşte rugăciunea noastră Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi
ne miluieşte pe noi. Că tu eşti unul sfânt, Tu eşti unul Domn Iisus Hristos,
întru slava lui Dumnezeu tatăl. Amin. În toate zilele bune Te voi cuvânta şi
voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am
zis: Doamne miluieşte-mă, vindecă sufletul meu că am greşit Ţie. Doamne, la
Tine am scăpat, învaţă-mă so fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Că la Tine
eşti izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce
Te cunosc pe Tine.
Învredeniceşte-ne, Doamne, în noaptea aceasta fără de
păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri
şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta
spre noi precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-ne
îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu îndreptările
Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-ne cu îndreptările tale. Doamne,
mila ta este în veac. Lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se
cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi
se zice canonul de rând al sfântului sau al Născătoarei de Dumnezeu.
Iar
după sfârşitul canonului se cântă: Cuvine-se
cu adevărat... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia...
Apoi încep strănile să cânte lin şi rar, pe
glasul al 7-lea:
Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de
Tine, ajutor întru necazuri, nu avem. Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi (de 2 ori , fără stih).
Apoi se cântă însoţit de stih.
Stih: Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El
întru tăria puterii Lui.
Doamne al puterilor...
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după
mulţimea slavei Lui.
Doamne al puterilor...
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în
psaltire şi alăută.
Doamne al puterilor...
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El
în strune şi în organe.
Doamne al puterilor...
Stih: Lăudaţi-L pe el în chimvaie bine răsunătoae, lăudaţi-L
pe El în chimvaie de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Doamne al puterilor...
Stih: Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El
întru tăria puterii Lui.
Doamne al puterilor...
Slavă...
Doamne, de n-am avea pe sfinţii Tăi rugători şi bunătatea
Ta milostivindu-se spre noi, cum am îndrăzni, Mântuitorule, a Te lăuda pe Tine,
pe Care Te binecuvântează neîncetat îngerii? Ştiutorul inimilor, iartă
sufletele noastre.
Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu
Multe sânt greşealele mele, Născătoare de Dumnezeu. La
tine am scăpat, curată, mântuire trebuindu-mi. Cercetează neputinciosul meu lsuflet
şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru, să-mi dăruiască iertare de relele
ce am făcut, ceea ce eşti una binecuvântată.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele,
nu mă lăsa pe mine. Ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci singură mă
sprijineşte şi mă miluieşte.
Şi aceasta, a Născătoarei de
Dumnezeu:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu,
păzeşte-mă sub acopeerământul tău.
Doamne
miluieşte (de 40 de ori). Cel ce în toată vremea
şi în tot ceasul... Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă...
Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii... Întru numele
Domnului... Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te
spre noi... iar fiecare, stând puţin, zice întru sine
rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele..., aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi: Sfinte
Dumnezeule...Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia...
Doamne miluieşte (de 12 ori). Şi această
Rugăciune de cerere
Către Preasfânta de Dumnezeu Născătoarea
Facere a lui Pavel Monahul din Mânăstirea
Făcătorul de bine
Nepătată, neîntinată, fără prihană, Preacurată Fecioară, a
lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână, care pe Dumnezeu-Cuvântul cu oamenii, prin
preaslăvită naşterea ta, L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu
cele cereşti ai împreunat-o; ceea ce eşti singura nădejde celor fără de nădejde
şi celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine şi
tuturor creştinilor scăpare; nu te scârbi de mine, cel păcătos şi întinat, care
cu urâte gânduri şi cu cuvinte şi cu fapte pe mine de tot netrebnic m-am făcut,
şi prin lene dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut; ci, ca ceea ce eşti
Maica Iubitorului de oameni, Dumnezeu, cu iubirea de oameni, milostiveşte-te
spre mine păcătosul şi întinatul, şi primeşte rugăciunea mea, ce se aduce ţie
din buze necurate; iar pe Fiul tău şi Stăpânul nostru şi Domnul cu îndrăznirea
ta ca o Maică cuprinzând, roagă-L să-mi deschidă şi mie milostivirile cele
iubitoare de oameni ale bunătăţii Sale! Şi trecând greşealele mele cele
nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător poruncilor Sale iscusit să
mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă, milosârdă şi iubitoare de
bine. Întru această viaţă de acum, caldă, fololsitoare şi ajutătoare,
năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă. Şi în vremea
ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale
viclenilor diavoli departe de acesta izgonindu-le. Şi în ziua înfricoşătoarei
judecăţi, de munca cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei negrăite a Fiului
tău şi Dumnezeului nostru moştean pe mine arătându-mă.
Pe care să
o şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă de Dumnezeu, Născătoare, prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu harul şi
cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi
închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte şi cu Preasfântul
şi Bunul şi de viaţă făcătorul Duhul Lui, acum şi pururea şi în vecii lvecilor.
Amin.
Rugăciunea
Către Domnul nostru Iisus Hristos
Facere a lui Antioh Monahul Pandectul
Și ne dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă
trupului şi sufletului; şi ne păzeşte pe noi de întunecatul somn al păcatului
şi de toată întunecata şi cea de noapte patimă a dulceţii. Conteneşte
întărâtările patimilor, stinge săgeţile vicleanului cele aprinse, cele pornite
asupra noastră cu vicleşug. Zburdările trupului nostru le potoleşte şi tot
gândul nostru cel pământesc şi tupesc adoarme-l. Şi ne dăruieşte nouă,
Dumnezeule, minte deşteaptă, cuget curat, inima trează, somn uşor şi de toată
nălucirea satanei strămutat. Scoală-ne pe noi în vremea rugăciunii, întăriţi
întru poruncile Tale şi pomenirea judecăţilor Tale întru noi nestricată având-o.
Cuvântare de slava Ta în toată noaptea ne dăruieşte, ca să cântăm şi să
binecuvântăm, şi să slăvim preacinstitul şi preaîncuviinţatul Tău nume, al
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Preaslăvită pururea Fecioarî binecuvântată, de Dumnezeu
Născătoare, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi cere să
mântuiască prin tine sufletele noastre.
Rugăciunea Sfântului Ioanichie
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul,
acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu,
păzeşte-mă sub acoperământul tău.
Slavă... Şi
acum... Doamne miluieşte (de 3 0ri); iar noi toţi ne
plecăm spre pământ şi preotul, tot în genunchi, cu faţa spre apus, zice cu glas
mare această
Rugăciune
Stăpâne mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei
şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci;
cu folosinţele cinstitelor cereştilor puteri celor fără de trupuri; pentru
rugăciunile cinstitului măritului prooroc Înaintemergătorului şi Botezătorului
Ioan; ale sfinţilor, măriţilor şi întru too lăudaţilor Apostoli; ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori
mucenici; ale preacuvioşilor şi purtătorilor de Dumnezeu părinţilor noştri, ale
Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor
sfinţilor tăi, bineprimită fă rugăciunea noastră; dăruieşte-ne iertare de greşealele
noastre; acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale; izgoneşte de la noi pe tot
vrăjmaşul şi pizmaşul; împacă viaţa noastră; Doamne miluieşte-ne pe noi şi
lumea Ta şi mântuieşte sufletele noastre, ca un bun şi de oameni iubitor.
Apoi,
făcând cel mai mare metanie până la pământ, zice către fraţi sau către
credincioşi:
Binecuvântaţi şi mă iertaţi pe mine, păcătosul.
Iar fraţii (credincioşii)
Dumnezeu să
te ierte părinte sfinţite.
Preotul
se întoarce cu faţa către răsărit şi zice: Să ne rugăm
pentru... şi celelalte, după cum s-a arătat la
Miezonoptica din toate zilele; şi după fiecare stih se cântă: Doamne
miluieşte. Iar la urmă cel mai mare zice: Pentru
rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri...
Şi
încep fraţii su credincioşii de-a dreapta şi de-a stânga, câte doi pe rând, a
face metanii şi a cere iertare de la cel mai mare, zicând fiecare:
Binecuvântează, părinte sfinţite, şi mă iartă şi pe mine,
păcătosul.
Iar
cel mai mare stă în mijlocul bisericii, până ce toţi fraţii termină de a-şi lua
iertare de la el. Iar când merg în chilii monahii (şi mirenii mergând acasă)
rostesc această
Rugăciune
Slăbeşte, lasă iartă, greşealele noastre cele de voie şi
cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu stiinţă şi cele cu
neştiinţă, cele din noapte şi din zi, cele cu minetea şi cu gândul. Toate le
iartă nouă, ca un bun şi de oameni iubitor.
Pe cei ce ne urăsc pe noi şi ne fac strâmbătate, iartă-i
Doamne. Celor ce ne fac bine, fă-le bine. Fraţilor şi rudeniilor noastre,
dăruieşte-le cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sânt
întru neputinţă, cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le. Pe cei de pe mare ,
ocârmuieşte-i. Cu cei călători, împreună călătoreşte. Pe cei din văzduh
ocroteşte-i. Celor ce ne slujesc şi ne miluiesc pe noi, iertare pcatelor
dăruieşte-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru
dânşii, miluieşte-i după mare mila ta. Pomeneşte, Doamne, pe cei mai dinainte
adormiţi, părinţii şi fraţii noştri şi odihneşte-i unde luminează lumina feţei
Tale. Pomeneşte, Doamne, pe fraţii noştri cei din necazuri şi-i izbăveşte de
toată primejdia. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc daruri şi fac bine în
sfintele Tale biserici şi le dă lor cererile cele către mântuire şi viaţă
veşnică. Pomeneşte-ne. Doamne, şi pe noi, smeriţii, păcătoşii şi nevrednicii
robii Tăi, şi luminează mintea noastră cu lumina cunoştinţei Tale. Pentru
rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea
Fecioarei Maria, şi ale tuturor sfinţilor Tăi, că bine eşti cuvântat în vecii
vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu