16. Canonul Treimii

 Canonul Treimii 

Cuvine-se cu adevărat a lăuda pe Treimea cea întru tot dumnezeiască: pe Tatăl cel fără de început şi a toate lucrător, pe Cuvântul cel împreună fără de început, Care din Tatăl mai înainte de veci fără stricăciune S-a născut, şi pe Sfântul Duh, Cel ce din Tatăl fără de ani purcede.

Cuvine-se cu adevărat a Te slăvi pe Tine, Dumnezeu-Cuvântul, de care se înfricoşează şi se cutremură heruvimii şi Te slăvesc puterile cereşti. Cel ce ai înviat a treia zi din  mormânt, Hristoase, Dătătorule de viaţă, cu frică Te slăvim.

Să lăudăm toţi cum se cuvine pe Dumnezeu, cu cântări dumnezeieşti: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel dumnezeiesc, Stăpânia ca în trei Ipostasuri, o Împărăţie şi o Domnie.

Să preaslăvim Unimea cea după fiinţă, pe Cea în trei Ipostasuri, pe Care o laudă toţi pământenii şi o slăvesc puterile cereşti, Căreia toţi cu credinţă I se închină.

Domnească începătorie peste heruvimi şi dumnezeiască stăpânire fără de asemănare peste serafimi, Treime Cea nedespărţită în unime, Ceea ce eşti după adevăr dumnezeiască Stăpânire, pe Tine Te slăvim.

Tatălui Celui fără de început şi Dumnezeu, Cuvântului Celui împreună fără de început şi Duhului mă închin. Fiinţa cea nedespărţită, una împreunată, Unimea cea întreit numărată, cu laude să O mărim.

Fulgerele Tale, cele cu raze strălucitoare, stăluceşte-le mie, Dumnezeul meu, Cel ce eşti în trei Ipostasuri, Atotfăcătorule; şi locaş mă arată al slavei Tale celei neapropiate, luminată şi purtătoare de lumină şi neschimbată.

De Care se înfricoşează şi se cutremută heruvimii şi-L slăvesc oştile îngereşti, pe Cel ce din Fecioară în chip de negrăit S-a întrupat, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, cu frică să-L slăvim.

Slavă...

Părinte Atotţiitorule, Cuvinte al lui Dumnezeu, întru tot Duhule Sfinte, o Putere şi un Chip, o Împărăţie, o Dumnezeire şi o Stăpânire, miluieşte pe cel ce se închină Ţie.

Şi acum...

Din morţi văzând pe Fiul tău, Preacurată Fecioară, înviat cu cuviinţă dumnezeiască, de bucurie negăită lumea s-a umplut, pe Acela slăvindu-L şi pe tine mărindu-te.

Cuvine-se cu adevătat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.