13. CONDACELE
DE PESTE SĂPTĂMÂNĂ
L u n i
Al îngerilor, pe glasul al 2-lea
Mai-marilor
voievozi ai lui Dumnezeu, slujitori ai dumnezeieştii slave, căpeteniile
îngerilor şi povăţuitorii oamenilor, cele de folos cereţi nouă şi mare milă, ca
cei ce sânteţi mai-marii voievozi ai celor fără de trup.
M a r ţ i
Ai Înaintemergătorului, pe glasul al 2-lea:
Proorocule
al lui Dumnezeu şi Înaintemergătorule al harului, capul tău ca un trandafir
preasfinţit din pământ aflându-l, vindecări totdeauna luăm, pentru că iarăşi,
ca şi mai înainte, în lume propovăduieşti pocăinţa.
M i e r c u r i ş i V
i n e r i
Al Crucii, pe glasul al 4-lea:
Cel ce
Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele
Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase, Dumnezeulue. Veseleşte cu puterea
Ta pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra potrivnicului,
având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
J o i
Al Sfinţilor Apostoli, pe glasul al 2-lea:
Pe
propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, căpetenia ucenicilor Tăi,
Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăţilor Tale şi în odihnă; că
chinurile acelora şi moartea ai primit, mai vârtos decât toată roada, Unule,
Cel ce ştii cele din inimă.
Al Sfântului Nicolae, pe glasul al 3-lea:
În Mira Lichiei, sfinte, sfinţitor
te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos, cuvioase, plinind-o, ţi-ai pus
sufletul tău pentru poporul tău; scăpat-ai pe cei nevinovaţi din moarte. Pentru
aceasta te-ai sfinţit ca un mare cunoscător al darului lui Dumnezeu.
S â m b ă t ă
Se zice mai întâi condacul hramului, apoi:
Slavă...
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase,
sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici
suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Şi acum... al mucenicilor, pe
glasul al 8-lea:
Ca o pârgă a firii, Ţie, Săditorului
Făpturii, lumea Îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici. Pentru
ale căror rugăciuni, în pace adâncă, Biserica Ta, pentru Născătoarea de
Dumnezeu, o păzeşte, mult-Milostive.
Iar acest condac se
zice în toate zilele, afară de sâmbătă:
Ceea ce eşti folositoare creştinilor,
neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea
glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre
ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune
şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei
ce te cinstesc pe tine.
De este Post: Doamne miluieşte (de 40 de ori),
Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii... Întru numle Domnului binecuvântează părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi... şi se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi
Stăpânul vieţii mele..., aşa cum s-a arătat la
Miezonoptica din toate zilele. Şi după ce ne ridicăm, cel mai mare începe:
Veniţi să ne închinăm... şi Psalmul 103: Binecuvântează suflete al meu, pe
Domnul...
Şi de este Aliluia sau Postul Mare, se zice rugăciunea aceasta a Sfântului Efrem Sirul, în
trei stări, cu trei metanii mari:
Doamne şi stăpânul vieţii mele, duhul
trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert,
nu mi-l da mie (o metanie).
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei,
dăruieşte-l mie, slugii Tale, (o metanie).
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşealele mele şi să nu
osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).
Veniţi să ne închinăm Împăratului
nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la
Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi
să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru (cu trei închinăciuni).
Psalmul 103
Binecuvântează, suflete al meu pe
Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru strălucire şi în mare
podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce
întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci
pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat
pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o
haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi,
de glasul tunetului Tău se vor
înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care
nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi
izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate
fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările
cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din
cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
Cel ce răsai iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre trebuinţă oamenilor; ca să
scoată pâine din pământ şi vinul ce veseleşte inima omului. Ca să veselească
faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii
câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face
cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi, adăpost cerbilor,
stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremin; soarele şi-a cunoscut
apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele
pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea
lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit
lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul
de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare,
cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul
acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteaptă ca
să le dai lor hrană de bună vreme Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu
mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi; dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor
tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
Trimite-vei Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava
Domnului în veac! Veseli-Se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ
şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi
Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie
Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoşii de pe
pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvântează, suflete ale meu,
pe Domnul.
Iar de nu este Post,
după condace: Doamne miluieşte (de 12 ori) şi această
R u g ă c i u n e
Preasfântă Treime, Stăpâne de o fiinţă,
Împărăţie nedespărţită, Ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, fii
binevoitore şi mie păcătosului; întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge
toată întinăciunea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi să
Te laud, şi să mă închin Ţie şi să zic: Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru
slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
Iar de este Liturghie, se zice
Să se umple gurile noastre de lauda
Ta, că ne-ai învrednicit pe noi a ne împărtăşi cu Sfintele, cele fără de
moarte, preacinstitele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne pe noi
întru sfinţenia Ta; toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, Aliluia,
Aliluia.
Fie
numele Domnului binecuvânat, de acum şi până-n veac (de 3 ori).
Slavă... Şi acum...
Psalmul 33
Bine voi cuvânta pe Domnul în toată
vremea, pururea lauda Lui în gura mea. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să
audă cei blânzi şi să se veselească. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine, şi să
înălţăm numele Lui împreună. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit, şi din toate
necazurile mele m-a izbăvit. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi, şi feţele
voastre să nu se ruşineze. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el,
şi din toate necazurile lui l-a izbăvit. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul
celor ce se tem de El, şi-i va izbăvi pe ei. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul;
fericit bărbatul care nădăjduieşte în El. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui,
că n-au lipsă cei ce se tem de El. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei
ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. Veniţi, fiilor,
ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi; cine este omul cel
ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi
buzele tale să nu grăiască vicleşug. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea
şi o urmează pe ea. Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre
rugăciunea lor. Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe
pământ pomenirea lor. Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit, şi din toate
necazurile lor i-a izbăvit. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă, şi pe
cei smeriţi cu duhul îi va mântui. Multe sânt necazurile drepţilor, şi din
toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici
unul din ele nu se va zdrobi. Moartea păcătoşilor este cumplită, şi cei ce
urăsc pe cel drept vor greşi. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi, şi nu vor
greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
Cuvine-se
cu adevărat să te fericim... Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvântează, şi
otpustul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu