2. RÂNDUIALA
MIEZONOPTICII DIN
TOATE ZILELE
Preotul dă
binecuvântarea, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi
pururea şi în vecii vecilor.
Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc... Sfinte
Dumnezeule... Se fac trei
închinăciuni, iar de este Aliluia, se fac trei metanii.
Slavă... Şi acum... Preasfântă Treime...
Doamne miluieşte (de trei
ori). Slavă... Şi acum... Tatăl nostru... Că a Ta este
împărăţia... Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă...
Şi acum... Veniţi să ne închinăm... (de trei ori). Şi îndată Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule... , apoi
Catisma a şaptesprezecea, Psalmul 118.
Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după
mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală
de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o
cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău
înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor
când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a
născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascuse ale
înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi;
spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da
bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de
către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte
întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele.
Nu mă depărta de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi
mie bucuria mântuirii tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe
cel fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă
de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucurase-va limba
mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti
lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei
binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: Duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu
nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se
zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul
şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Starea întâia
Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă
în Legea Domnului. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată
inima lor, că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. Tu ai
poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. O, de s-ar îndrepta căile
mele, ca să păzesc poruncile Tale! Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre
toate poruncile Tale Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ
judecăţile dreptăţii Tale. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în
sfârşit. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor
Tale. Cu toată inima Te-am căutat pe tine; să nu mă lepezi de la poruncile
Tale. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie. Binecuvântat
eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Cu buzele am rostit toate judecăţile
gurii Tale. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de toată bogăţia. La
poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. La îndreptările tale voi
cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi
păzi poruncile Tale. Descoperă ochii mei şi voi cunoaşte minunile din Legea Ta.
Străin sânt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Aprins e
sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea. Certat-ai pe cei
mândri; blestemaţi sânt cei ce se abat de la poruncile Tale. Ia de la mine
ocara şi defăimarea, că mărtriile Tale am păzit. Pentru că au şezut căpeteniile
şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale. Că mărturiile
Tale sânt cugetarea mea, iar îndreptările tale, sfatul meu. Lipitu-s-a de
pământ sufletul meu; viază-mă după cuvântul Tău. Vestit-am căile mele şi m-ai
auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi
voi cugeta la minunile Tale. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare;
întăreşte-mă întru cuvintele Tale. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi
cu Legea Ta mă miluieşte. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am
uitat. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. Pe calea
poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima mea. Lege pune mie, Doamne,
calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta
Legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor
Tale, că aceasta am voit. Pleacă inima mea la mărturiile Tale, şi nu la
lăcomie. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.
Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
Îndepărtează ocara de care mă tem, căci judecăţile Tale sânt bune. Iată, am
dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. Să vină peste mine mila Ta,
Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău, şi voi răspunde cuvânt celor ce mă
ocărăsc că am nădăjduit în cuvintele Tale. Să nu îndepărtezi din gura mea
cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit, şi
voi păzi Legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. Am umblat întru
lărgime, că poruncile Tale am căutat. Am grăit despre mărturiile Tale împăraţilor,
şi nu m-am ruşinat. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. Am
ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit, şi am cugetat la
îndreptările Tale. Adu-ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care
mi-ai dat nădejde. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, căci cuvântul Tău
m-a viat. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la Legea Ta nu m-am
abătut. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am
mângâiat. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc Legea Ta.
Cântate erau de mine îndreptările Tale , în locul pribegiei mele. Adusu-mi-am
aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit Legea Ta. Aceasta s-a făcut mie, că
îndreptările Tale am căutat. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc Legea
Ta. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul
Tău. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. Funiile păcătoşilor s-au
înfăşurat împrejurul meu, dar Legea Ta n-am uitat. La miezul nopţii m-am sculat
ca să te laud pe Tine pentru judecăţile dreptăţii Tale. Părtaş sânt cu toţi cei
ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. De mila Ta, Doamne, este plin
pământul; îndreptările Tale mă învaţă. Bunătate ai făcit cu robul Tău, Doamne,
după cuvântul Tău. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în
poruncile Tale am crezut. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta
cuvântul Tău am păzit. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă
îndreptările Tale. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu
toată inima mea voi cerceta pocuncile Tale. Închegatu-s-a ca grăsimea inima
lor, iar eu cu Legea Ta m-am desfătat.
Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. Bună-mi este mie
Legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.
Slavă... Şi acum... Aliluia (de trei
ori), cu închinăciuni şi în Postul Mare cu metanii. Doamne miluieşte (de trei ori). Slavă... Şi acum...
Starea a doua
Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit,
îndreptăţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale. Cei ce se tem de tine mă vor
vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. Cunoscut-am, Doamne,
că drepte sânt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit. Facă-se dar mila
Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău. Să vină peste mine
îndurările Tale şi voi trăi, că Legea Ta cugetarea mea este. Să se ruşineze cei
mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Să
se întoarcă spre mine cei ce se tem de tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
Să fie inima mea fără prihană, înru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez. Se
topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; În cuvântul Tău am nădăjduit.
Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: „Când mă vei mângâia?”. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu
le-am uitat. Câte sânt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă
prigonesc? Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sânt ca Legea
Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sânt adevăr; pe nedrept m-au prigonit.
Ajută-mă! Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit
poruncile Tale. După mila Ta viază-mă, şi voi păzi mărturiile gurii mele. În
veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer; în neam şi în neam, adevărul Tău.
Întemeiat-ai pământul şi rămâne. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sânt
slujitoare Ţie. De n-ar fi fost Legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit
întru necazul meu. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-ânsele m-ai
viat, Doamne. Al Tău sânt eu, miluieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat. Pe
mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. La
tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit. Că
am iubit Legea Ta, Doamne, ea toaă ziua cugetarea mea este. Mai mult decât pe
vrăjmaşii mei m-ai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este. Mai mult
decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale, gândirea mea este.
Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat. De la toată
calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale. De la
judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mine Lege. Cât sânt de dulci
limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! Din poruncile
Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.
Făclie picioarelor mele este Legea Ta şi lumină cărărilor mele. Juratu-m-am şi
m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. Umilit am fost până la
sfârşit; Doamne, viază-mă după cuvântul Tău. Cele de bunăvoie ale gurii mele
binevoieşte-le, Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă. Sufletul meu în mâinile
Tale este pururea şi Legile Tale n-am uitat. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie,
dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că
bucuriile inimii mele sânt ele. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale
în veac, spre răsplătire. Pe călcătorii de Lege am urât şi Legea Ta am iubit.
Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului
meu. Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine
aşteptarea mea. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale
pururea. Defăimat-ai pe toţi cei ce se îndepărtează de la îndreptările Tale,
pentru că nedrept este gândul lor. Socotit-am călcători de Lege pe toţi
păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
Străpunge cu frica Ta trupul meu, că judecăţile Tale m-au temut. Făcut-am
judecată şi dreptate; nu mă da pe mine celor ce-mi fac strâmbătate. Primeşte pe
robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri. Sfârşitu-s-au ochii
mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale. Fă cu robul Tău după
mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă. Robul Tău sânt eu; înţelepţeşte-mă şi
voi cunoaşte mărturiile Tale. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au
stricat Legea Ta. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul
şi topazul. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată
calea nedreaptă am urât. Minunile sânt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a
cercetat pe ele sufletul meu. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi
înţelepţeşte pe prunci. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale
am dorit.
Slavă...Şi
acum... Aliluia (de trei ori), cu închinăciuni, şi în
Postul Mare cu metanii. Doamne miluieşte (de
trei ori), Slavă... Şi acum...
Starea a treia:
Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta faţă de
cei ce iubesc numele Tău. Paşii mei îndreptează-i către cuvântul Tău, şi să nu
mă stăpânească nici o fărădelege. Izbăveşte-mă de clevetirile oamenilor, şi voi
păzi poruncile Tale. Faţa arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. Izvoare de lacrimi au vărsat
ochii mei pentru că n-am păzit Legea Ta. Drept eşti, Doamne, şi drepte sânt
judecăţile Tale. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.
Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. Lămurit
cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. Tânăr sânt eu şi
defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Dreptata Ta este dreptata în
veac şi Legea Ta , adevărul. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile
Tale sânt gândirea mea. Drepte sânt mărturiile Tale în veac; înţelepţeşte-mă şi
voi fi viu. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale
voi căuta. Strigat-am către Tine: Mântuieşte-mă şi voi păzi mărturiile Tale.
Din zori m-am sculat şi am strigat: Întru cuvintele Tale am nădăjduit.
Deschis-am ochii mei dis de dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale. Glasul
meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; După judecat Ta mă viază. Apropiatu-s-au cei
ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la Legea Ta s-au îndepărtat. Aproape eşti
Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sânt
adevărul. Din început a cunoscut, din mărturiie Tale, că în veac le-ai
întemeiat pe ele. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că Legea Ta n-am uitat.
Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu. Departe de
păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat. Îndurările Tale
multe sânt, Doamne; după judecata Ta mă viază. Mulţi sânt cei ce mă prigonesc
şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. Văzut-am pe cei
nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale. Vezi că poruncile
Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. Începutul cuvintelor Tale este
adevărul şi veşnice, toate judecăţile dreptăţii Tale. Căpeteniile m-au prigonit
în zadar; iar de cuvintele Tale s-a
înfricoşat inima mea. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat
comoară mare. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar Legea Ta am iubit. De
şapte ori pe zi Te-am lăudtat pentru judecăţile dreptăţii Tale. Pace multă au
cei ce iubesc Legea Ta şi nu se smintesc. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi
poruncile Tale am iubit. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit
foarte. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele
înaintea Ta sânt, Doamne. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne;
după cuvântul Tău mă înţelepţeşte. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne;
După cuvântul Tău mă izbăveşte. Să răspândească buzele meşle laudă, că m-ai
învăţat îndreptările Tale. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate
poruncile Tale sânt drepte. Mâna Ta să mă mântuiască, că poruncile Tale am
ales. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta cugetarea mea este. Viu va fi
sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. Rătăcit-am ca
o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.
Slavă... Şi acum... şi îndată:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl , Atotţiitorul, Făcătorul
cerului şi al pământuluiăzute, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru
unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a
născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate
s-au făcut.
Care pentru
noi oamenii şi pentru a noastră
mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria
Fecioara şi S-a făcut om.
Şi S-a
răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat;
Şi a înviat
a treia zi după Scripturi;
Şi S-a suit
la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui:
Şi iarăşi
va să vie cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea
sfârşit.
Şi întru
Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună
cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una,
sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc
un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept
învierea morţilor.
Şi viaţa
veacului ce va să vie. Amin.
Sfinte
Dumnezeule..., cu trei Închinăciuni. Preasfântă
Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia...
Apoi troparele acestea, glasul al 8-lea:
Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga
pe care o va afla priveghind; dar nevrednică este iarăşi pe care o va afla
lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu
te dai morţii şi afară de împărăţie să te încui. Ci te deşteaptă, strigând:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu
miluieşte-ne pe noi.
Slavă...
La ziua cea înfricoşătoare gândind, suflete al meu,
priveghează, aprinzându-ţi candela ta, cu untdelemn luminând-o, că nu ştii când
va veni la tine glasul ce va zice: „Iată Mirele!”. Vezi dar, suflete al meu, să
nu dormitezi, căci vei rămâne afară bătând ca cele cinci fecioare. Ci
priveghere aşteaptă ca să întâmpini pe Hristos cu untdelemn de ungere, şi-ţi va
da ţie cămara cea dumnezeiască a slavei Sale.
Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Pe tine, zidul cel nebiruit, întărirea mântuirii,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, te rugăm: Sfaturile celor potrivnici le
risipeşte, întristatea poporului tău în bucurie o întoarce, ţara ta o apără şi
o ajută, pentru pacea lumii te roagă, că tu eşti, Născăoare de Dumnezeu,
nădejdea noastră.
Doamne
miluieşte (de 40 de ori), şi rugăciunea acesta:
Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe
pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, Îndelung-Răbdătorule,
mult-Milostive şi mult-Milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătoşi
miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce au
să fie; Însuţi, Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi
îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte,
trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte şi ne izbăveşte
pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii
Tăi îngeri, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea
credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti
în vecii vecilor. Amin.
Doamne
miluieşte (de trei ori). Slavă... Si acum...
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită
fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul
ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Strana: Întru
numele Domnului binecuvântează părinte.
Preotul:
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează,
luminează faţa peste noi şi ne miluieşte.
Şi de este Aliluia sau Postul Mare, se zice rugăciunea aceasta a Sfântului Efrem Sirul, în
trei stări, cu trei metanii mari:
Doamne şi stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al
grijii de multe, al iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie
(o metanie).
Iar duhul
curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie,
slugii Tale, (o metanie).
Aşa Doamne,
Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşealele mele şi să nu osândesc pe
fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).
Şi după rugăcunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăşi în trei
stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul(o închinăciune).
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul (o închinăciune).
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă (o închinăciune).
Fără de număr am greşit Doamne, iartă-mă (o închinăciune).
Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată cu două
închinăciuni, şi la sfârşit cu o metanie mare: Doamne
şi stăpânul vieţii mele... Apoi:
Rugăciunea aceasta a lui Mardarie:
Stăpâne, Dumnezeule, Părinte atotputernice, Doamne, Fiule
Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere,
miluieşte-mă pe mine păcătosul, şi cu judecăţile care ştii, mântuieşte-mă pe
mine, nevrednicul robul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu este Aliluia sau Postul Mare, se lasă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul:
Doamne şi stăpânul vieţii mele... şi metaniile, şi se
zice numai rugăciunea de mai sus: Stăpâne Dumnezeule, Părinte
atotputernice... Apoi se zice: Venţi să ne
închinăm... (de 3 ori), şi
Psalmul 120
Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul
meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul. Nu va lăsa să
se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzeşte. Iată, nu va
dormita, nici nu va adormi cel ce păzeşte pe Israel. Domnul te va păzi pe tine;
Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde,
nici luna, noaptea. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul
tău. Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta de acum şi până în veac.
Psalmul 133
Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului,
care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. Noaptea
ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul. Te va
binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
Slavă...
Şi acum... Sfinte Dumnezeule..., trei închinăciuni,
Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Apoi troparele acestea, glasul al 2-lea:
Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe robii Tăi, şi câte în
viaţă au greşit, iartă-le; că nimeni nu este fără de păcat, fără numai Tu, Cel
ce poţi şi celor adormiţi a le da odihnă.
Cel ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni,
toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tutuor le dăruieşti, Unule, Ziditorule, odihneşte,
Doamne, sufletele adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus,
spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Slavă...
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor
robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără
de sfârşit.
Şi acum..., al Născătoarei de
Dumnezeu:
Fericindu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, că întru tine Cel neâncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a
binevoit a încăpea. Fericiţi sântem şi noi, folositoare pe tine avându-te, că
ziua şi noaptea te rogi pentru noi. Pentru aceasta, lăudându-te, strigăm ţie:
Bucură-te ceea ce eşti pliă de har, Domnul este cu tine.
Apoi Doamne
miluieşte (de 12 ori), şi
Rugăciunea
aceasta:
Pomeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a
vieţii veşnice au adormit, pe părinţii şi fraţii noştri, şi pe toţi care în
cucernicie şi în credinţă s-au săvârşit; şi iartă lor toată greşeala cea de
voie şi cea fără de voie, cea cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, şi-i
aşează pe dânşii în locuri luminoase, în locuri răcoroase, în locuri de odihnă,
de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul, unde cercetarea feţei
Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte lor şi nouă
împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi
desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti viaţa şi
învierea şi odihna robilor Tăi celor adormiţi, Hristoase Dmnezeul nostru, şi
Ţie slavă înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu
Preasfântul şi Bunul şi de viaţă
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preamărită pururea Fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu,
du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi cere să mântuiască,
pentru tine, sufletele noastre.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul,
acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă Ţie.
Glasul al 6-lea
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că
nepricepându-ne de nici un răspuns,
această rugăciune aducem Ţie, ca unui stăpân, noi păcătoşii robii Tăi;
miluieşte-ne pe noi.
Slavă...
Doamne miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu
Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca
un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noşti, că Tu eşti Dumnezeul
nostru şi noi sântem poporul Tău, toţi, lucrul mâinilor Tale, şi numele Tău
chemăm.
Şi acum..., al Născătoarei de
Dumnezeu:
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare
de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin
tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
În timpul troparelor de umilinţă preotul iese
din Sfântul Altar în faţa uşilor împărăteşti şi cu faţa către răsărit zice
ectenia:
Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Doamne miluieşte (de trei ori).
Încă ne rugăm pentru ca să se păzească sfânt locaşul
acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele: de boală, de foamete, de
cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri şi de război
cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să fie nouă Bunul
şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată
mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea
Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.
Doamne miluieşte (de trei ori).
Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea
tuturor marginilor pământului şi a celor ce sânt pe mare departe şi, milostive
Stăpâne, milostiv fii nouă, faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi.
Preotul zice ecfonisul:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie
slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Strana: Amin. Preotul:
Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră,
slavă Ţie.
Strana: Slavă... Şi acum... Doamne
miluieşte (de trei ori). Binecuvântează. Iar preotul, întorcându-se cu faţa către credincioşi, zice
otpustul cel mic:
Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Sale, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor
părinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne
mântuiască pe noi, ca un bun şi de oamnei iubitor.
Apoi plecându-se preotul către străni îţi cere obişnuita iertare, zicând:
Binecuvântaţi şi mă iertaţi pe mine păcătosul!
Iar fraţii răspund:
Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască, părinte sfinţite.
Apoi preotul se întoarce către răsărit şi
zice octenia aceasta:
Să ne rugăm pentru pacea lumii.
Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor
creştini.
Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române (pentru
(Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N) şi pentru toţi
fraţii noştri cei întru Hristos.
Pentru (aici se pomeneşte
cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod).
Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi.
Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă.
Pentru cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne
rugăm pentru dânşii.
Pentru izbăvirea celor robiţi.
Pentru părinţii şi fraţii noştri care sânt departe.
Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer.
Pentru cei ce zac în neputinţe.
Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului.
Şi pentru toţi ortodocşii creştini.
Să fericim pe conducătorii ţării.
Pe arhiereii ortodocşi.
Pe ctitorii sfântului locaşului acestuia.
Pe părinţii şi învăţătorii noştri.
Pe toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai
noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi
pentru aceştia.
Doamne miluieşte (de trei ori).
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi Amin.
Se cuvine a şti că aşa se citeşte Miezonoptica din toate zilele peste toată
săptămâna, afară de sâmbăta, duminica şi când este Priveghere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu