44. OBEDNIŢA

12. O B E D N I Ţ A

                                                   Se începe aşa:

Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul, şi nu uita toate binefacerile Lui.

Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;

Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi îndurări;

Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.

Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecă tuturor celor ce li se face strâmbătate.

Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.

Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv.

Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia.

Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă.

Ci, cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei ce se tem de El.

Pe cât sânt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.

În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul.

Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-Şi-a aminte că ţărână sântem.

Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.

Că duh a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.

Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul.

Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui.

Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul său şi împărăţia Lui peste tot stăpâneşte.

Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei puternici la virtute, care faceţi cuvântul Lui, şi auziţi glasul cuvintelor Lui.

Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.

Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Strana întâia: Slavă..., Strana a doua: Şi acum..., Şi iarăşi strana întâia:

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Bine eşti cuvântat, Doamne.

Strana doua: Slavă...

Psalmul 145

Laudă, suflete al meu, pe Domnul.

Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.

Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este mântuire.

Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.

Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui.

Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeţşte adevărul în veac;

Cel ce face judecată celor năpăstuiţi; Cel ce dă hrană celor flămânzi.

Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi;

Domnul îndraptă pe cei gârboviţi; Domnul înţelepţeştre orbii; Domnul iubeşte pe cei drepţi;

Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde.

Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

Şi acum...

Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, şi ai primit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; Carele nechimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase, Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mîntuieşte-ne pe noi.

Trebuie să se ştie că în Postul Mare nu se citesc psalmii de la Obedniţă, ci după rugăciunea: Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru... (de la sfârşitul Ceasului al nouălea), strana cea rânduită începe: Întru împărăţia Ta pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta. Şi îndată Fericiţi cei săraci cu duhul... După fiecare fericire se cântă stihira: Pomeneşte-ne pe noi Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta, pe glasul al 8-lea, cu cântare dulce şi cu glas lin şi rar până după: Slavă... Şi acum...

Întru împărăţia Ta, când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăţia cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi pentru dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este împărăţia cerurilor.

Fericiţi veţi fi când vă vor ocărâ şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata vostră multă este în ceruri.

Şi de este Post, amândouă stranele cântă împreună cu umilinţă: Pomeneşte-ne

pe noi, Doamne... în trei stări, cu trei metanii mari.

      

            Iar de nu este Post, citeşte degrab aşa:

Slavă... Şi acum...

             Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.

          Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru împărăţia Ta.

          Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, când vei veni întru împărăţia Ta.

          Stih: Apropiaţi-vă către Dânsul şi vă veţi lumina, şi feţele voastre nu se vor ruşina.

            Ceata cerească Te laudă pe Tine şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Slavă...

Ceata sfinţilor îngeri şi a arhangelilor, cu toate cereştile puteri, Te laudă pe Tine şi zice: Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Şi acum... Cred într-unul Dumnezeu...

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl , Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii  şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat;

Şi a înviat a treia zi după Scripturi;

Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui:

Şi iarăşi va să vie cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor.

Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin.

Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, greşealele noastre, cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă, ca un bun şi de oameni iubitor.

Tatăl nostru... Apoi condacele, după obicei, ce sânt după zilele săptămânii şi al sfântului al căruia este hramul. Iar de este hramul Domnului Hristos, se zice mai înainte condacul hramului, apoi al zilei şi al sfântului de rând, a căruia este ziua, dacă are.

Slavă...

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Iar unde va fi hramul Născătoarei de Dumnezeu, se sfârşeşte aşa: Şi acum..., al hramului.