Psalmul 62
Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut
dis-de dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul
meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am
arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât
viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea , şi în
numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature
suflletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte
de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul
meu, şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul
meu de Tine, şi pe mine m-a sprijinit dreapta ta. Iar ei în deşert au căutat
sufletul meu, întra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile
sabiei; părţi vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu;
lăuda-se-vor tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiau
nedreptăţi.
Şi iarăşi:
În dimineţi am cugetat la
Tine, că ai fost ajutorul meu, şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi
bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine,
şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
Psalmul 87
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am
strigat şi noaptea înainte Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă
urechea Ta spre ruga mea, Doamne. Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa
mea de iad, s-a apropiat. Socotit am fost cu cel ce se coboarăă în groapă;
ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răniţi,
ce dorm în mormânt, de care nu ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi
de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos întru cele întunecate şi în
umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mâna Ta şi toate valurile Tale le-ai adus
peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.
Închis am fost şi n-am putu ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am
către Tine, Doamne, toată ziua întins-am către Tine mâinile mele. Oare,
morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine?
Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul în locul pierzării? Oare,
se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pămâmtul uitat? Iar eu către Tine, Doamne am
strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi
sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sărac sânt eu şi în osteneli din
tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au
trecut mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca
apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe
vecin, iar pe cunoscuţii mei din cauza ticăloşiei mele.
Şi iarăşi:
Doamne, Dumnezeul mântuirii
mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea
mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Psalmul 102
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvântează suflte,
al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate
fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale; pe Cel ce izbăveşte din
stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; pe Cel
ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile
tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecă tuturor celor ce li se face strâmbătate.
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Îndurat
şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv. Nu până în sfârşit
Se va iuţi, nici în veac Se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă,
nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă. Ci, cât este de departe cerul
de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei ce se tem de El. Pe cât sânt de
departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de
Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-Şi-a aminte că ţărână sântem.
Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că duh a trecut
peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila
Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul. Şi dreptatea Lui spre
fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui. Şi îşi aduc aminte de poruncile
Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul său şi împărăţia Lui
peste tot stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei puternici
la virtute, care faceţi cuvântul Lui, şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui,
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăşi:
În tot locul stăpânirii Lui,
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă
cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la
judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul
prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să
locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi
inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de
demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am
gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat.
Dagrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la
mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa
mila Ta, că în Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine
am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă
povăţuiască pe pământul dreptaăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi
viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de
stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că
eu sânt robul Tău. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu