15. RÂNDUIALA MIEZONOPTICII DIN DUMINICI

4. RÂNDUIALA

MIEZONOPTICII  DIN  DUMINICI

Preotul face începutul, după obicei zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Şi se zice: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia... Doamne miluieşte (de 12 0ri), Slavă... Şi acum... Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori). Apoi Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule... 

Şi îndată se zice Canonul Treimii (Troişnicul), al glasului ce va fi la rând. Şi după canon se cântă Troparele Treimice, glasul al 2-lea:

Cuvine-se cu adevărat a lăuda pe Treimea cea întru tot dumnezeiască: pe Tatăl cel fără de început şi a toate lucrător, pe Cuvântul cel împreună fără de început, Care din Tatăl mai înainte de veci fără stricăciune S-a născut, şi pe Sfântul Duh, Cel ce din Tatăl fără de ani purcede.

Cuvine-se cu adevărat a Te slăvi pe Tine, Dumnezeu-Cuvântul, de care se înfricoşează şi se cutremură heruvimii şi Te slăvesc puterile cereşti. Cel ce ai înviat a treia zi din  mormânt, Hristoase, Dătătorule de viaţă, cu frică Te slăvim.

Să lăudăm toţi cum se cuvine pe Dumnezeu, cu cântări dumnezeieşti: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel dumnezeiesc, Stăpânia ca în trei Ipostasuri, o Împărăţie şi o Domnie.

Să preaslăvim Unimea cea după fiinţă, pe Cea în trei Ipostasuri, pe Care o laudă toţi pământenii şi o slăvesc puterile cereşti, Căreia toţi cu credinţă I se închină.

Domnească începătorie peste heruvimi şi dumnezeiască stăpânire fără de asemănare peste serafimi, Treime Cea nedespărţită în unime, Ceea ce eşti după adevăr dumnezeiască Stăpânire, pe Tine Te slăvim.

Tatălui Celui fără de început şi Dumnezeu, Cuvântului Celui împreună fără de început şi Duhului mă închin. Fiinţa cea nedespărţită, una împreunată, Unimea cea întreit numărată, cu laude să O mărim.

Fulgerele Tale, cele cu raze strălucitoare, stăluceşte-le mie, Dumnezeul meu, Cel ce eşti în trei Ipostasuri, Atotfăcătorule; şi locaş mă arată al slavei Tale celei neapropiate, luminată şi purtătoare de lumină şi neschimbată.

De Care se înfricoşează şi se cutremută heruvimii şi-L slăvesc oştile îngereşti, pe Cel ce din Fecioară în chip de negrăit S-a întrupat, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, cu frică să-L slăvim.

Slavă...

Părinte Atotţiitorule, Cuvinte al lui Dumnezeu, întru tot Duhule Sfinte, o Putere şi un Chip, o Împărăţie, o Dumnezeire şi o Stăpânire, miluieşte pe cel ce se închină Ţie.

Şi acum...

Din morţi văzând pe Fiul tău, Preacurată Fecioară, înviat cu cuviinţă dumnezeiască, de bucurie negăită lumea s-a umplut, pe Acela slăvindu-L şi pe tine mărindu-te.

Cuvine-se cu adevătat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia... Ipacoi al glasului de rând. Doamne miluieşte (de 40 de ori). Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii... Întru numele Domnului binecuvântează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează... Apoi citeşte din faţa uşilor împărăteşti, în genunchi, cu faţa spre apus, această

Rugăciune către Preasfânta Treime

Facere a lui Marcu Monahul

     Întru tot puternică şi de viaţă făcătoare şi începătoare de lumină Preasfântă Treime, Care, din bunătate, toată făptura lumii şi pe cea mai presus de lume dintru nefiinţă ai adus-o şi cu purtarea de grijă o şi stăpâneşti; Care, după alte nespuse faceri de bine ale Tale faţă de neamul omenesc, pentru neputinţa trupească ne-ai dăruit nouă pocăinţă, până în clipa morţii, nu ne lăsa pe noi, ticăloşii, să murim în faptele noastre cele rele, nici pe începătorul răutăţii şi pizmăreţul şi pierzătorul să-şi râdă de noi. Că ştii, Îndurate, câtă pizmuire şi vrajbă are asupra noastră şi câtă este şi pătimirea şi slăbiciunea şi nepurtarea noastră de grijă. Ci, Te rugăm, nu ne lipsi de bunătăţile Tale pe noi, care Te mâniem în toată ziua şi în tot ceasul, prin călcarea cinstitelror şi de viaţă făcătoarelor Tale porunci. Şi toate greşealele nostre, pe care le-am făcut în toată viaţa noastră, până în ceasul de acum, sau cu fapta, sau cu cuvântul, sau cu gândul, ni le lasă şi ni le iartă. Şi ne învredniceşte ca cealaltă viaţă a noastră să o săvârşim întru pocăinţă şi în umilinţă şi întru paza sfintelor Tale porunci. Şi cu orice fel de dezmierdare înşelându-ne, în multe chipuri am greşit, şi cu urâte pofte nefolositoare şi vătămătoare amăgindu-ne, ne-am purtat; sau cu mânie şi cu iuţeală dobitoceşte pornindu-ne am mâhnit pe vreun frate al nostru; sau cu limbă slobodă şi neânfrânată în tari curse ne-am prins; sau cu vreuna din simţurile noastre, sau cu toate, de voie sau de nevoie, cu ştiinţă ori cu neştiinţă, sau din înfierbântare, sau din deprindere, nebuneşte am alunecat; sau cu gânduri viclene şi cu ştiinţă deşartă ne-am spurcat; sau cu orice chip de greşeală am păcătuit, din aducere aminte şi din obiceiul cel rău şi cumplit; iartă-ne nouă şi lasă toate, întru tot Îndurate, Preabunule şi mult Milostive. Şi ne dăruieşte Bunule, deşteptare şi putere ca să facem voia Ta cu bună plăcere şi în chip desăvârşit. Că din răutatea cea din noapte şi întunecată, cu vederea luminii, prin pocăinţă să ne schimbăm şi în lumină cu bunăcuviinţă să umblăm,  şi curaţi faţă de iubirea Ta de oameni arătându-ne noi, nevrednicii, să Te lăudăm şi să Te slăvim în veci. Amin.

După terminarea rugăciunii, sculându-se, preotul zice: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie.

Strana: Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvântează! Preotul:

Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor. Amin.

Apoi preotul îşi ia cuvenita iertare şi, întorcându-se iarăşi cu faţa spre răsărit, zice ectenia: Să ne rugăm pentru..., aşa cum s-a arătat în Miezonoptica din toate zilele.

Apoi plecându-se preotul către străni îşi cere obişnuita iertare, zicând:

Binecuvântaţi şi mă iertaţi pe mine păcătosul!

Iar fraţii răspund:

Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască, părinte sfinţite.

Apoi preotul se întoarce către răsărit şi  zice octenia aceasta:

Să ne rugăm pentru pacea lumii.

Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini.

Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (pentru  (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi  Mitropolitul) nostru (N) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Pentru  (aici se pomeneşte cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod).

Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi.

Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc ne slujesc nouă.

Pentru cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii.

Pentru izbăvirea celor robiţi.

Pentru părinţii şi fraţii noştri care sânt departe.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer.

Pentru cei ce zac în neputinţe.

Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului.

Şi pentru toţi ortodocşii creştini.

Să fericim pe conducătorii ţării.

Pe arhiereii ortodocşi.

Pe ctitorii sfântului locaşului acestuia.

Pe părinţii şi învăţătorii noştri.

Pe toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia.

Doamne miluieşte (de trei ori).

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi Amin.